Cancerul dă cu tine de pământ în fracțiune de secundă și nu te întreabă dacă ești pregătit să pornești lupta. O face când nu te aștepți și te trezește dintr-un cotidian despre care mereu spui că ești nemulțumit. Dintr-o stare a ta...
Cancerul dă cu tine de pământ în fracțiune de secundă și nu te întreabă dacă ești pregătit să pornești lupta. O face când nu te aștepți și te trezește dintr-un cotidian despre care mereu spui că ești nemulțumit. Dintr-o stare a ta cu tine, poate neîmpliniri, poate supărări, poate opinii greșite, dar el apare și te trezește tranșant.
Căsuțe de poveste lucrate cu migală și pentru un Decembrie poate tot de poveste, răbdare, muncă în echipă, omul potrivit la locul potrivit, informații oferite în timp util, aceasta este „rețeta” care asigură succesul atelierelor de creație organizate de Ramona Mironeasa, în Craiova, la Magic Hobby.
În plin sezon estival, cea mai bună limonadă au pregătit-o, joi, micuții de la Happy Kids Academy.
Mă întreabă cunoscuții, în ideea că se apropie Crăciunul, unde să doneze bani sau produse pentru cel mai puțin norocoși dintre noi.
NICĂIERI, spun eu...asta dacă va referiți la asociațiile umanitare!
Păi cum? Ai făcut atâtea...?
Am făcut și m-am convins. Din păcate, a trebuit să mă conving că nimic nu este așa cum prezintă aceste asociații umanitare. Nu generalizez, dar cu trei am colaborat și toate trei sunt o mare dezamăgire. Toate trei sunt din Dolj.
Anul trecut, la început de decembrie, scriam despre cât de fain este să împachetăm hăinuțe, dulciuri și să le ducem la asociația X. Totul după ce chiar reprezentanții asociației cu pricina și-au dorit să mediatizeze situația întrucât îmi povesteau că au mulți copilași pe liste.
Am ales să mă implic mai mult decât a mă rezuma la un articol scris și...bine am făcut. Deși am alergat ca o nebună să actualizez liste, pentru că mi-am asumat, de exemplu, 25 de copii...din Almăj. Copii care în baza asociației apăreau ca având 12 ani, dar ei poate că aveau anul trecut 16 ani, sau unii nici nu mai erau în satul respectiv. Am tras linie și m-am convins: MERGEȚI PERSONAL ȘI AJUTAȚI FAMILII! Ele, unele asociații, o fac pentru două, trei fotografii postate pe rețelele de socializare.
Am mobilizat persoane dragi...cunoscuți de-ai mei, cunoscuți de-ai cunoscuților...și când am văzut cum bunurile rămân practic în depozite(e mult spus depozit)...o așa scârbă m-a cuprins. DA, scârbă. Am ținut cu dinții ca fiecare pas făcut, mai ales că eu mobilizasem oameni frumoși, să fie dus până la capăt. Să spun că 90% am reușit.
Tot despre această asociație am scris, în 3 martie 2021, că urma să facă o campanie pentru copiii nevoiași, o licitație...propunea ea. Artiștii de la Maria Tănase au donat piese din costumele populare în acest sens. Nu s-a întâmplat nimic...păcat că acele costume zac în acel spațiu. Unele pe umeraș, altele în raft. A fost doar pentru a se asocia cu o instituție publică...PĂCAT!
Aceste fotografii au fost realizate chiar de către cei din asociația cu pricina...cu ocazia organizării campaniei pentru Ucraina. La aproape un an distanță de ziua în care am scris despre donarea obiectelor respective...
A urmat o nouă experiență. Altă asociație. Familia la care am ajuns, anul trecut, despre care știam că fetele nu au tată...că respectivul domn era decedat. Într-o conjunctură am reajuns, la câteva zile distanță, iar tatăl fetelor era în curte. M-am retras cu un gust amar și din această colaborare.
Eram convinsă că cei pe care îi știam de ceva vreme, o asociație care nu este din Craiova, nu mă vor dezamăgi...și m-am oprit la ei. Cu toate emoțiile puse în fiecare pachet, cu fiecare mobilizare și , da, cu fiecare sumă de bani. Până într-o zi când m-am prins. Și m-am prins că e frumos să scrii frumos pe Facebook și să prezinți cazuri.
De ce o nouă dezamăgire? Păi prin martie, anul acesta, au prezentat cazul unei adolescente bolnave de cancer, care iubea cărțile...spuneau reprezentanții asociației. I-am crezut pe cuvânt...aveam niște bănuți rămași de la Crăciun, am mai completat și am trimis pachet, luându-ne, pentru că suntem mai mulți, angajamentul să trimitem periodic cărți.
Zilele trecute, am întrebat despre această tânără. O mai făcusem și prin vară...un răspuns general, am început de atunci să am așa...o stare. Zilele trecute, am insistat și am aflat că...e prea vechi cazul ca să îl ma știe. Zic, bun...căutați. Au căutat...NIMIC! Convinsă că ceva nu e în regulă...zic...unde este pachetul cu cărți? Păi, nu știm! În depozit nu este...a ajuns el undeva. CE?!?! Și fata...și dorința ei de a citi până învinge această boală...și emoțiile alea...și povestea...e doar o bălmăjeală?
Convinși că sunt eu înrăită...mă trezesc cu naratorii în Craiova...să-mi înapoieze banii! Dragilor, reveniți-vă și terminați cu poveștile! AAAA...am uitat, postarea cu fata bolnavă de cancer...care era cică dintr-un sat din Gorj(am sunat la două primării...nimic nu am rezolvat) a fost ștearsă de pe pagina asociației. Acesta a fost un alt aspect care m-a pus pe gânduri. Și având acum aceste răspunsuri seci ...chiar mă întreb serios unde or fi zecile de pachete făcute, iarna trecută, pentru copilași. Făcute de mulți dintre cunoscuți de-ai mei...sa nu înțelegeți că le-am făcut singură.
Iată cum aleg, atât cât pot, ca acum să merg personal să văd unde ajung micile noastre pachete!
Nu știu către ce să vă redirecționez...nu știu ce să alegeți, dar vă spun atât: Se întâmplă lucruri urâte dincolo de zâmbetul unora dintre reprezentanții acestor asociații.
Emoții mari în clasa I. Chiar foarte mari. La noi sunt stări diferite în fiecare dimineață. Ar merge la școală, n-ar merge, a făcut prima temă ce a presupus semne grafice pe caietul tip I, ce va zice doamna, cât de mulțumită va fi ...sau nu va fi deloc, ce va spune mami după ce va afla reacția doamnei, de ce nu mai am suficient timp să fac ce vreau?! Cam asta trăiește fiu-miu la început de clasa I.
Pregătim vacanța de vară cu negocieri intense în privința modului de a petrece cele aproape trei luni de relax, cum le spune David.
